Cum ii poti da unui copil o jucarie si dupa aia sa te astepti sa ti-o dea si inapoi?
Cam asa m-am simtit eu in camera obscura de cand am intrat in ea… Un spatiu magic de joaca pentru fotografi, care nu sugerez ca nu ar fi inca copii… in fond toti ramanem copii in suflet (unii mai multi ca altii) si manifestam aceasta curiozitate asupra lucrurilor noi.
Nu m-am prea putut abtine, asa ca la inceputul saptamanii, mai exact Luni, dupa seminarul de Istoria Artei, am intrat iarasi in camera obscura impreuna cu Iasmina. Nu putem intra in camera obscura decat daca suntem cate doua persoane (de altfel pe mine ar trebui sa ma dea afara ca sa eliberez camera)… din motive de securitate pentru ca se lucreaza cu usa incuiata. Nu care cumva sa intre cineva aiurea si sa strice marile capodopere pe care le cream acolo…
Inca nu sunt tocmai multumita de ce am realizat Luni dar trebuie sa practici in continuu ca sa te perfectionezi, mai ales ca asta este a doua oara in viata mea cand intru in camera obscura si fac fotograme…
Unele le-am aruncat, altele am decis sa nu le arat pentru ca sunt doar pentru studiu…dar ce consider ca a iesit intr-o oarecare masura le impartasesc… Ah si sa nu va luati de compozitie, pentru ca eram asa emotionata incat am decis doar sa studiez lumina si timpii de expunere…
Daca nu ati citit post-ul initial despre fotograme, va recomand sa o faceti, ca sa intelegeti principiul de “functionare”: Fotograme (Cititi mai mult…)
Asadar, va las cu galeria limitata de fotograme